Manastirea Dobrovat

Aflata in satul Rusi al comunei Dobrovat din judetul Iasi, manastirea Dobrovat este locuita de o obste de calugari si se afla la o distanta de 25 de kilometri sud-est de Iasi si la 35 de kilometri nord de Vaslui.
Alegerea acestui loc pentru manastire nu este intamplatoare deoarece documentele din secolul al XV-lea amintesc de existenta pe valea Dobrovatului in satul Calugareni a unui schit a lui Giurgiu Calugarul cu hramul Schimbarea la Fata si a unei manastiri de la obarsia Dobrovatului.

Biserica manastirii Dobrovat, printre cele mai vechi si mai frumoase, a inceput sa se construiasca in ziua de 27 aprilie 1503 si s-a terminat in anul 1504, fiind ultima ctitorie a lui Stefan cel Mare.

Pisania domneasca scrisa in slavona pe lespede de piatra si asezata in dreapta usii de intrare spune:“Bine cinstitorul Domn Io Stefan voievod cu mila Lui Dumnezeu domnul tarii Moldovei, fiul lui Bogan Voevod, a inaltat acest hram cu numele Pogorarea Sfantului Duh care a inceput a se zidi la anul 7011 (1503) luna lui april in 27 zile si s-a savarsit in anul 7012 (1504) al domniei lui, anul patruzeci si sapte si o luna din al optulea curgator”.

 Biserica a fost ridicata numai in zidarie, restul lucrarilor fiind terminate de Bogdan al III-lea. Pictura bisericii s-a executat mai tarziu, intre anii 1527-1531, in timpul lui Petru Rares. A fost pradata de tatari in 1658. Familia Racovitestilor a asezat in naos sapte pietre funerare cu chenare si inscriptii intre 1664 si 1685.

 Dupa luptele din septembrie 1739 dintre muscali, turci si tatari, muscalii stabiliti la sud-est de Dobrovat, au pradat manastirea, luandu-i toata averea si lucrurile straine adapostite aici. Prejudicii mari au fost aduse si de miscarea Eteriei din 1821-1822, pentru ca in 1864 sa fie saracita complet, intre 1865 si 1900 ajunge “vestita puscarie de la Dubrovat”, apoi, dupa 1900, timp de trei ani, orfelinat de fete, dupa care scoala de agricultura pana in 1930.

 A fost reinfiintata prin decret regal de regele Carol I, la 14 mai 1913, dar din cauza existentei scolii de agricultura a putut sa fie populata cu calugari abia in 1930, cand ministerul agriculturii a cedat cladirile si 44 hectare de teren.

 Din 1930 pana in 1948 a existat aici o obste de calugari, dupa care este din nou folosita ca scoala pana in 1970 si apoi pana in 1990 ca biserica de mir

 Dupa 1990 isi redobandeste destinatia initiala de asezamant monahal, obste de maici pana in 1991, iar din 1992 obste de calugari.

Biserica Dobrovat este din piatra, in stil moldovenesc. Are altar, naos, gropnita ingusta si pronaos. Dupa particularitatile de constructie, se crede ca mesterii sunt aceeasi ca ai bisericii de la Arbore. Fara turla si sanuri, are coloane in naos si in pronaosul boltit cu o calota mica.

Zidurile sunt intarite cu trei contraforturi pe fiecare latura. Spre vest se deschide portalul in arc frant larg. Pronaosul este luminat de doua ferestre mari, in arc frant. Restul incaperilor sunt luminate de ferestre cu baghete incrucisate, cu partea superioara a deschiderii rotunjita.
In 1851 boltile naosului si pronaosului au fost sparte pentru a permite constructia unor turle, iar in gropnita s-a construit o turla falsa, din lemn, tencuita. Cu prilejul restaurarii din anii 1974-1976, turlele au fost inlaturate si biserica acoperita cu invelitoare din tabla de cupru.
In biserica se intra printr-o usa lucrata in romburi, cu piroane groase si tabla de fier, incadrata intr-un chenar format din stalpi de piatra bogat sculptati la baza. Usa este asezata in peretele vestic. Fatadele exterioare, nepictate, au ornamente de piatra, de forma unor ocnite, si un rand de firide, lucrate in caramida.

 Pietrele funerare, aflate in camera mormintelor, sunt o marturie a destinatiei ce a avut biserica la inceput, de gropnita domneasca. Aici se gaseste mormantul doamnei Nastasia, sotia lui Bogdan III. In inscriptia in slavona a pietrei funerare scrie:“Aceasta piatra e facuta si impodobita de binecredinciosul si de Hristos iubitorul, Io Bogdan voevod, doamnei lui, Nastasia si s-a stramutat in ea in zilele lui, la 7021 (1512) luna lui octombrie 14 la vesnicele locuri”.

 In aceeasi camera sunt sase pietre funerare ale membrilor familiei Racovita, decedati intre 1664 si 1685. Piatra de mormant a Ecaterinei Racovita, fiica lui Nicolae Racovita, moarta in 1675, este impodobita pe intreaga sa suprafata de un desen sapat in piatra reprezentand un vas inalt cu doua toarte, din care se ridica un lujer prelung, ale carui flori au corolele inclinate simbolic spre pamant.
Pictura a fost executata in 1529, in timpul primei domnii a lui Petru Rares, de o echipa de mesteri anonimi, mesterul principal fiind autorul picturilor din naos si al registrelor superioare din absida altarului.

 Cupola semisferica a naosului il reprezinta pe Iisus Pantocrator, fiind refacuta in 1974-1976, pentru ca fusese distrusa cu prilejul construirii turlei in 1851. In naos se acorda mare importanta ciclului “Patimilor”. Dintre scenele deosebite mentionam aparitia pentru prima data in programul de pictura murala interioara a scenei aducerea moastelor Sf. Ioan cel Nou la Suceava – eveniment intamplat in 1415 la initiativa domnitorului Alexandru cel Bun. Scena este pictata in pronaos in registrul inferior.

 Tot in pronaos se mai afla trei mari compozitii cu caracter demonstrativ si cu valoare de unicat pentru programul iconografic si anume Minunea Sf. Atanasie de la Athos, Minunea Sf. Sava si Scara virtutilor a Sf. Ioan Sinaitul.

 In partea stanga a usii de intrare in naos sunt redati Sfintii imparati Constantin si Elena, iar in partea dreapta a usii de intrare in naos se afla tabloul votiv care ii infatiseaza pe cei trei domnitori ai Moldovei: Stefan cel Mare, Bogdan al III-lea si Petru Rares.

 Pictura gropnitei cuprinde scene specifice cultului mortii. Cea mai mare parte a peretilor acestei incaperi este rezervata ilustrararii “Sinaxarului”, tema care cunoaste aici, pentru prima oara in Moldova, o asemenea dezvoltare. Iconografia boltilor pronaosului este subordonata ideii de proslavire a Maicii Domnului. Scene reprezentand cele 7 sinoade ecumenice imprejmuiesc incaperea.

 Turnul clopotnita dupa cum arata pisania a fost construit “cu toata cheltuiala si osardia Sfintiei Sale Chir Macarie Hrisoverghi monah, pentru vesnica pomenire fost-au sarguitori cu ostenelile dumnealui Stefan Rusetvel paharnic cu giupaneasa dumnealui Maria Sturza.” Turnul clopotnita, construit in 1743, de Macarie, are trei niveluri, cu o inaltime totala de 30 de metri. Primul nivel este de forma dreptunghiulara, celelalte de forma octogonala. Primul etaj cu ferestre de tragere a fost locuinta paznicilor turnului.

 La al doilea etaj a fost paraclisul, prevazut cu o cupola semisferica in partea centrala. Al treilea etaj al clopotelor are ferestre largi, pe fiecare dintre cele opt laturi. Paraclisul lui Simion Movila, aflat la 50 m sud de biserica mare, a fost zidit in 1607 de Simion Movila pentru a-l inmormanta pe unul dintre fiii sai. O constructie provizorie, fara temelie de piatra, a fost ridicata din nou, in 1851, cu ziduri lungi de 6 metri. In iunie 1986, avariat grav de vreme si de ultimele doua cutremure, paraclisul s-a naruit.

 Casa Racovitestilor, aflata la 70 de metri vest de biserica, a fost construita de hatmanul Nicolae Racovita in 1663, la inceput cu un nivel, dupa care i s-a adaugat unul. Constructie masiva, a fost folosita de calugari pana in 1863. In perioada 1865-1900 a fost folosita ca puscarie. In epoca comunista, biserica ctitorita de Stefan cel Mare si paraclisului lui Simion Movila au fost administrate de Mitropolia Moldovei sub forma unor biserici parohiale, iar constructia care gazduieste chiliile a fost pe rand scoala si atelier de impletit cosuri din rachita a Inspectoratului Silvic.

 Biserica a avut numeroase obiecte de cult cu valoare istorica, instrainate si jefuite in decursul vremurilor. O mare parte dintre ele au fost duse la manastirea Zografu, de la Muntele Athos, in anul 1862, de egumenul Nathanail. Dintre comorile acesteia mentionam epitaful. Din punct de vedere iconografic, epitaful de la Dobrovat se inscrie pe linia traditiei epitafelor moldoveneşti din secolele XV-XVI, relevand o interesanta sinteza intre tema liturgica a Jertfei lui Iisus şi cea istorica a Plangerii.

 Epitaful de la Dobrovat este un produs de exceptie al scolii de broderie din timpul lui Stefan cel Mare. Piesa a intrat in circuitul valorilor universale, prin participarea la expozitii internationale. Este publicata in literatura de specialitate straina.

 Infatisarea de astazi a bisericii este rezultatul unui amplu proces de restaurare desfasurat in 1970 sub conducerea arhitectei Ioana Grigorescu, proces prin care i s-a dat monumentului infatisarea sa originala din epoca stefaniana. Ansamblul manastirii asa cum este astazi cuprinde: biserica ctitorita de Stefan cel Mare, o bisericuta mai mica construita pe ruinele unui paraclis, realizat de domnul Simion Movila in 1607 pentru inhumarea fiului sau Pavel, turnul clopotnita construit in 1743, zidul de incinta si cladirea care adaposteste in prezent chiliile calugarilor.